Monday, 2 December 2013

Un apus pe Vf. Ousorul

Nascut in Vatra Dornei, avand bunici aici si copilarind multi ani in acest loc, de foarte mult timp mi-am dorit sa ajung pe Vf.Ousorul, un varf ce-l poti zari aproape din orice parte mai inalta a orasului. Intotdeauna mi-a facut cu ochiul acest munte deoarece este situat foarte aproape de oras (vreo 12 km) si seamana extrem de mult cu un ou parca decojit, avand toata baza impadurita de brazi, iar varful golas acoperit de pasune.

Fiind mic nu m-am incumetat niciodata sa-l urc deoarece se afla destul de departe si cu o altitudine de 1639m... dar si datorita faptului ca bunicii sunt foarte protectivi si cu siguranta nu m-ar fi lasat sa fac acest lucru de unul singur :) Dar acum, cu cativa ani in plus si ceva mai multa experienta pe munte, fiind in vizita la ei, le spun intr-o seara `Mai, eu maine ma duc sa pozez un apus de pe Ousoru`. Dupa un moment de liniste si cu priviri ce ma priveau nedumerite de ce as vrea eu sa fac asta in loc sa stau acasa la caldurica si sa ma relaxez la tv, imi spun ``daca n-ai de lucru du-te numai sa-ti iei cu tine niste sandwich-uri`` (clar ca de fiecare data mancarea e pe primul plan sa nu stau cumva nici o clipa flamand:) Zis si facut, a doua zi dimineata ma uit pe net sa caut o masina ce merge spre Dorna Candrenilor de unde consider eu ca-i mai ok de urcat si gasesc una la 14:30. Perfect! Ora numai buna..fac vreo ora pana sus, la 5 seara apune, afara senin, frumos, toate tin cu mine. Imi iau rucsacul foto, o sticla de apa si neaparat sandwich`urile, ii salut pe bunici la care bunica`mea ``Nu te-ai razgandit? Tu chiar pleci? Nu esti cu toate...na bine...numa sa-mi spui la cat te intorci sa pun din timp la incalzit mancarea`` (cum spuneam...mancarea-i baza). Eu ii raspund asa rapid, in vreo 2-3 ore... las` ca ne auzim la telefon.

Iau masina din centru orasului, fac vreo 15-20 minute pana-n Dorna Candrenilor...sunt in grafic. Senin, soare, frumos, ora trei fara vreo cateva minute dar totusi sunt cateva mici amanunte care ma pun pe ganduri. Varful Ousorul privit de aproape parca nu-i chiar asa de mic precum parea din oras sau de la sosea, se vede cu ochiul liber ca-i o urcare abrupta si sustinuta fara portiuni lejere in care sa te mai odihnesti cu o diferenta de nivel de peste 800m pe care trebuia s-o parcurg in maxim o ora jumatate daca-mi doresc sa mai apuc si ceva poze pe varf. Al doilea lucru care ma nelinistea era faptul ca desi cerul era perfect senin, varful incepea sa se acopere cu niste nori nu foarte draguti care ma pot impiedica sa mai am vizibilitate pentru fotografiile dorite. Varful vulcanic Ousorul este cunoscut de catre localnicii din zona ca si un barometru care prezice vremea si cica niciodata nu da gres...daca varful e vizibil atunci se anunta vreme buna, iar daca este acoperit de nori urmeaza ploi.

Deci in momentul de fata nu e prea roz situatia pentru mine, dar daca tot am venit pana acolo merita incercat. Cu pasi grabiti fiindca n-am timp de pierdut ma indrept spre baza muntelui pe o ulita din sat care se termina la un moment dat, sar niste garduri, ma latra niste caini dar in scurt timp dau cu nasul de prima panta care nu-i deloc usoara. Incepe urcarea iar varful nu se mai vede pierdut in nori...Asta e. Urc si iar urc, ma mai opresc si admir privelistea de sus, iar urc, casutele tot mai mici in vale, si dupa vreo ora de urcat sunt invaluit de nori, soarele nu se mai vede, e tot mai frig, vant, intuneric. Atunci stau putin si meditez...oare mai e mult pana-n varf...? merita sa mai urc, o sa vad ceva de sus, oare mai e soarele pe cer? Cum stau asa si ma gandesc imi dau seama ca nici frontala nu o am la mine, apa e cam gata si mor de sete... Ce mai, toate-s impotriva mea. Dar cum imi tot frec eu creierii acolo la toate cele, dintr-o data se face o mica gaura-n nori iar soarele-mi lumineaza varful. Acum ca am ceva vizibilitate-n fata imi dau seama ca mai e putin pana la iesirea din padure dupa care urma partea superioara ``decojita`` a Ousorului. In momentul acela toate gandurile mele negre se imprastie ca si norul din fata mea si grabit parca incep sa alerg la deal. Dar varful nu-i nici pe departe la doi pasi, mai urc vreo 15-20 minute pana zaresc o cruce care asta-mi spune sigur ca am ajuns sus. Fiind acolo realizez ca am ajuns la fix, soarele putin peste orizont, dar inconjurat de multi nori prin care eu defapt am trecut la urcare inundand toata depresiunea in tot acest timp. Oricum, peisajul e de vis, ma face sa uit de sete, frig, oboseala si apuc sa fac vreo cateva panorame pentru a arata intr-un timp cat mai scurt minunatia ce ma inconjura. Ma invart putin pe acolo, setari, poze, mainile inghetate pe filtru si timpul zboara repede iar soarele nu se mai vede.

Incep sa realizez cat de frumos a fost acest apus admirand lumina ce a mai ramas pe cer cu mainile-n buzunare si aparatul in geanta. Toti acei nori care au facut atmosfera si spectacolul se risipesc odata cu plecarea soarelui si-mi dau seama ca totul a fost perfect...sincronizarea, vremea, lumina, peisajul, tot. Stiu ca am dat mult din gura, sau mai bine zis din taste :) dar m-a impresinoat mult aceasta experienta, poate mai mult decat toate celelalte intalnite pe creste mult mai inalte dar care parca te fac sa te astepti la astfel de schimbari meteorologice intr-un timp atat de scurt. Ca si incheiere, am ajuns cu bine, traiasca androidu`cu aplicatia de lanterna, iar acasa m-a asteptat bunica cu o friptura buna de pui, cartofi natur si o salata de muraturi asortata.

Cam asta a fost foarte pe scurt mica tura foto pe Vf.Ousorul din Muntii Suhard iar mai jos puteti gasi cateva imagini panoramice cu ce am gasit eu acolo sus in acel scurt timp de vreo 20 minute. Sper ca nu v-am plictisit prea tare si sa va placa ceea ce vedeti... Enjoy !



Locatie: Varful Ousorul - Muntii Suhard - Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!

4 comments :

Alexandra said...

Baaai, sa mai scrii! :) Ca te pricepi si la scris, nu numai la pozat :)

Geniala mica aventura si ca de obicei fenomelele speciale au tinut cu tine! :)

Tibi Cozan said...

Geniale fotografiile :D

Tibi Cozan said...

Geniale fotografii :)

Molly said...

Your pictures are breath-taking and I so enjoyed reading your story (I had to translate it into English) Your command of our language is so much better than mine of yours. Thank you for sharing