Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40 f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Showing posts with label Panorama. Show all posts
Showing posts with label Panorama. Show all posts
Sunday, 12 January 2014
Memories from Slovakia - part II
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40 f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Monday, 2 December 2013
Un apus pe Vf. Ousorul
Nascut in Vatra Dornei, avand bunici aici si copilarind multi ani in acest loc, de foarte mult timp mi-am dorit sa ajung pe Vf.Ousorul, un varf ce-l poti zari aproape din orice parte mai inalta a orasului. Intotdeauna mi-a facut cu ochiul acest munte deoarece este situat foarte aproape de oras (vreo 12 km) si seamana extrem de mult cu un ou parca decojit, avand toata baza impadurita de brazi, iar varful golas acoperit de pasune.
Fiind mic nu m-am incumetat niciodata sa-l urc deoarece se afla destul de departe si cu o altitudine de 1639m... dar si datorita faptului ca bunicii sunt foarte protectivi si cu siguranta nu m-ar fi lasat sa fac acest lucru de unul singur :) Dar acum, cu cativa ani in plus si ceva mai multa experienta pe munte, fiind in vizita la ei, le spun intr-o seara `Mai, eu maine ma duc sa pozez un apus de pe Ousoru`. Dupa un moment de liniste si cu priviri ce ma priveau nedumerite de ce as vrea eu sa fac asta in loc sa stau acasa la caldurica si sa ma relaxez la tv, imi spun ``daca n-ai de lucru du-te numai sa-ti iei cu tine niste sandwich-uri`` (clar ca de fiecare data mancarea e pe primul plan sa nu stau cumva nici o clipa flamand:) Zis si facut, a doua zi dimineata ma uit pe net sa caut o masina ce merge spre Dorna Candrenilor de unde consider eu ca-i mai ok de urcat si gasesc una la 14:30. Perfect! Ora numai buna..fac vreo ora pana sus, la 5 seara apune, afara senin, frumos, toate tin cu mine. Imi iau rucsacul foto, o sticla de apa si neaparat sandwich`urile, ii salut pe bunici la care bunica`mea ``Nu te-ai razgandit? Tu chiar pleci? Nu esti cu toate...na bine...numa sa-mi spui la cat te intorci sa pun din timp la incalzit mancarea`` (cum spuneam...mancarea-i baza). Eu ii raspund asa rapid, in vreo 2-3 ore... las` ca ne auzim la telefon.
Iau masina din centru orasului, fac vreo 15-20 minute pana-n Dorna Candrenilor...sunt in grafic. Senin, soare, frumos, ora trei fara vreo cateva minute dar totusi sunt cateva mici amanunte care ma pun pe ganduri. Varful Ousorul privit de aproape parca nu-i chiar asa de mic precum parea din oras sau de la sosea, se vede cu ochiul liber ca-i o urcare abrupta si sustinuta fara portiuni lejere in care sa te mai odihnesti cu o diferenta de nivel de peste 800m pe care trebuia s-o parcurg in maxim o ora jumatate daca-mi doresc sa mai apuc si ceva poze pe varf. Al doilea lucru care ma nelinistea era faptul ca desi cerul era perfect senin, varful incepea sa se acopere cu niste nori nu foarte draguti care ma pot impiedica sa mai am vizibilitate pentru fotografiile dorite. Varful vulcanic Ousorul este cunoscut de catre localnicii din zona ca si un barometru care prezice vremea si cica niciodata nu da gres...daca varful e vizibil atunci se anunta vreme buna, iar daca este acoperit de nori urmeaza ploi.
Deci in momentul de fata nu e prea roz situatia pentru mine, dar daca tot am venit pana acolo merita incercat. Cu pasi grabiti fiindca n-am timp de pierdut ma indrept spre baza muntelui pe o ulita din sat care se termina la un moment dat, sar niste garduri, ma latra niste caini dar in scurt timp dau cu nasul de prima panta care nu-i deloc usoara. Incepe urcarea iar varful nu se mai vede pierdut in nori...Asta e. Urc si iar urc, ma mai opresc si admir privelistea de sus, iar urc, casutele tot mai mici in vale, si dupa vreo ora de urcat sunt invaluit de nori, soarele nu se mai vede, e tot mai frig, vant, intuneric. Atunci stau putin si meditez...oare mai e mult pana-n varf...? merita sa mai urc, o sa vad ceva de sus, oare mai e soarele pe cer? Cum stau asa si ma gandesc imi dau seama ca nici frontala nu o am la mine, apa e cam gata si mor de sete... Ce mai, toate-s impotriva mea. Dar cum imi tot frec eu creierii acolo la toate cele, dintr-o data se face o mica gaura-n nori iar soarele-mi lumineaza varful. Acum ca am ceva vizibilitate-n fata imi dau seama ca mai e putin pana la iesirea din padure dupa care urma partea superioara ``decojita`` a Ousorului. In momentul acela toate gandurile mele negre se imprastie ca si norul din fata mea si grabit parca incep sa alerg la deal. Dar varful nu-i nici pe departe la doi pasi, mai urc vreo 15-20 minute pana zaresc o cruce care asta-mi spune sigur ca am ajuns sus. Fiind acolo realizez ca am ajuns la fix, soarele putin peste orizont, dar inconjurat de multi nori prin care eu defapt am trecut la urcare inundand toata depresiunea in tot acest timp. Oricum, peisajul e de vis, ma face sa uit de sete, frig, oboseala si apuc sa fac vreo cateva panorame pentru a arata intr-un timp cat mai scurt minunatia ce ma inconjura. Ma invart putin pe acolo, setari, poze, mainile inghetate pe filtru si timpul zboara repede iar soarele nu se mai vede.
Incep sa realizez cat de frumos a fost acest apus admirand lumina ce a mai ramas pe cer cu mainile-n buzunare si aparatul in geanta. Toti acei nori care au facut atmosfera si spectacolul se risipesc odata cu plecarea soarelui si-mi dau seama ca totul a fost perfect...sincronizarea, vremea, lumina, peisajul, tot. Stiu ca am dat mult din gura, sau mai bine zis din taste :) dar m-a impresinoat mult aceasta experienta, poate mai mult decat toate celelalte intalnite pe creste mult mai inalte dar care parca te fac sa te astepti la astfel de schimbari meteorologice intr-un timp atat de scurt. Ca si incheiere, am ajuns cu bine, traiasca androidu`cu aplicatia de lanterna, iar acasa m-a asteptat bunica cu o friptura buna de pui, cartofi natur si o salata de muraturi asortata.
Cam asta a fost foarte pe scurt mica tura foto pe Vf.Ousorul din Muntii Suhard iar mai jos puteti gasi cateva imagini panoramice cu ce am gasit eu acolo sus in acel scurt timp de vreo 20 minute. Sper ca nu v-am plictisit prea tare si sa va placa ceea ce vedeti... Enjoy !
Locatie: Varful Ousorul - Muntii Suhard - Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Fiind mic nu m-am incumetat niciodata sa-l urc deoarece se afla destul de departe si cu o altitudine de 1639m... dar si datorita faptului ca bunicii sunt foarte protectivi si cu siguranta nu m-ar fi lasat sa fac acest lucru de unul singur :) Dar acum, cu cativa ani in plus si ceva mai multa experienta pe munte, fiind in vizita la ei, le spun intr-o seara `Mai, eu maine ma duc sa pozez un apus de pe Ousoru`. Dupa un moment de liniste si cu priviri ce ma priveau nedumerite de ce as vrea eu sa fac asta in loc sa stau acasa la caldurica si sa ma relaxez la tv, imi spun ``daca n-ai de lucru du-te numai sa-ti iei cu tine niste sandwich-uri`` (clar ca de fiecare data mancarea e pe primul plan sa nu stau cumva nici o clipa flamand:) Zis si facut, a doua zi dimineata ma uit pe net sa caut o masina ce merge spre Dorna Candrenilor de unde consider eu ca-i mai ok de urcat si gasesc una la 14:30. Perfect! Ora numai buna..fac vreo ora pana sus, la 5 seara apune, afara senin, frumos, toate tin cu mine. Imi iau rucsacul foto, o sticla de apa si neaparat sandwich`urile, ii salut pe bunici la care bunica`mea ``Nu te-ai razgandit? Tu chiar pleci? Nu esti cu toate...na bine...numa sa-mi spui la cat te intorci sa pun din timp la incalzit mancarea`` (cum spuneam...mancarea-i baza). Eu ii raspund asa rapid, in vreo 2-3 ore... las` ca ne auzim la telefon.
Iau masina din centru orasului, fac vreo 15-20 minute pana-n Dorna Candrenilor...sunt in grafic. Senin, soare, frumos, ora trei fara vreo cateva minute dar totusi sunt cateva mici amanunte care ma pun pe ganduri. Varful Ousorul privit de aproape parca nu-i chiar asa de mic precum parea din oras sau de la sosea, se vede cu ochiul liber ca-i o urcare abrupta si sustinuta fara portiuni lejere in care sa te mai odihnesti cu o diferenta de nivel de peste 800m pe care trebuia s-o parcurg in maxim o ora jumatate daca-mi doresc sa mai apuc si ceva poze pe varf. Al doilea lucru care ma nelinistea era faptul ca desi cerul era perfect senin, varful incepea sa se acopere cu niste nori nu foarte draguti care ma pot impiedica sa mai am vizibilitate pentru fotografiile dorite. Varful vulcanic Ousorul este cunoscut de catre localnicii din zona ca si un barometru care prezice vremea si cica niciodata nu da gres...daca varful e vizibil atunci se anunta vreme buna, iar daca este acoperit de nori urmeaza ploi.
Deci in momentul de fata nu e prea roz situatia pentru mine, dar daca tot am venit pana acolo merita incercat. Cu pasi grabiti fiindca n-am timp de pierdut ma indrept spre baza muntelui pe o ulita din sat care se termina la un moment dat, sar niste garduri, ma latra niste caini dar in scurt timp dau cu nasul de prima panta care nu-i deloc usoara. Incepe urcarea iar varful nu se mai vede pierdut in nori...Asta e. Urc si iar urc, ma mai opresc si admir privelistea de sus, iar urc, casutele tot mai mici in vale, si dupa vreo ora de urcat sunt invaluit de nori, soarele nu se mai vede, e tot mai frig, vant, intuneric. Atunci stau putin si meditez...oare mai e mult pana-n varf...? merita sa mai urc, o sa vad ceva de sus, oare mai e soarele pe cer? Cum stau asa si ma gandesc imi dau seama ca nici frontala nu o am la mine, apa e cam gata si mor de sete... Ce mai, toate-s impotriva mea. Dar cum imi tot frec eu creierii acolo la toate cele, dintr-o data se face o mica gaura-n nori iar soarele-mi lumineaza varful. Acum ca am ceva vizibilitate-n fata imi dau seama ca mai e putin pana la iesirea din padure dupa care urma partea superioara ``decojita`` a Ousorului. In momentul acela toate gandurile mele negre se imprastie ca si norul din fata mea si grabit parca incep sa alerg la deal. Dar varful nu-i nici pe departe la doi pasi, mai urc vreo 15-20 minute pana zaresc o cruce care asta-mi spune sigur ca am ajuns sus. Fiind acolo realizez ca am ajuns la fix, soarele putin peste orizont, dar inconjurat de multi nori prin care eu defapt am trecut la urcare inundand toata depresiunea in tot acest timp. Oricum, peisajul e de vis, ma face sa uit de sete, frig, oboseala si apuc sa fac vreo cateva panorame pentru a arata intr-un timp cat mai scurt minunatia ce ma inconjura. Ma invart putin pe acolo, setari, poze, mainile inghetate pe filtru si timpul zboara repede iar soarele nu se mai vede.
Incep sa realizez cat de frumos a fost acest apus admirand lumina ce a mai ramas pe cer cu mainile-n buzunare si aparatul in geanta. Toti acei nori care au facut atmosfera si spectacolul se risipesc odata cu plecarea soarelui si-mi dau seama ca totul a fost perfect...sincronizarea, vremea, lumina, peisajul, tot. Stiu ca am dat mult din gura, sau mai bine zis din taste :) dar m-a impresinoat mult aceasta experienta, poate mai mult decat toate celelalte intalnite pe creste mult mai inalte dar care parca te fac sa te astepti la astfel de schimbari meteorologice intr-un timp atat de scurt. Ca si incheiere, am ajuns cu bine, traiasca androidu`cu aplicatia de lanterna, iar acasa m-a asteptat bunica cu o friptura buna de pui, cartofi natur si o salata de muraturi asortata.
Cam asta a fost foarte pe scurt mica tura foto pe Vf.Ousorul din Muntii Suhard iar mai jos puteti gasi cateva imagini panoramice cu ce am gasit eu acolo sus in acel scurt timp de vreo 20 minute. Sper ca nu v-am plictisit prea tare si sa va placa ceea ce vedeti... Enjoy !
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Wednesday, 6 November 2013
Cateva din frumusetile Dobrogei
Pot spune ca este prima data cand surprind o parte a Dobrogei, mai exact zona Macinului in fotografii. Am mai fost de cateva ori prin preajma, dar numai in trecere cu iesirile mele la pescuit din Delta Dunarii. De data aceasta, in cadrul proiectului foto `Acoperisul Romaniei` am avut in plan fotografierea celor mai vechi si in acelasi timp celor mai scunzi munti de la noi din tara, Muntii Macin. Am avut doua zile si ceva in care ne-am cocotat pe toate stancile incercand sa gasim cele mai bune cadre, dar ne-am bucurat si de un apus frumos pe Dunarea Veche, unde am gasit multe lebede ce asteptau linistite trecerea toamnei. Perioada a fost 21-23 octombrie, zile mult mai calduroase decat ne asteptam, cu temperaturi undeva la 25 grade in timpul zilei, doar cer senin si fara nici un nor care sa mai umple putin cerul. Cu toate acestea, a fost o tura foto minunata, in care ne-am simtit bine si am strans ceva cadre ce merita zic eu sa le impart cu voi :) Cum am mentionat si-n titlu, mai jos puteti viziona o selectie de 20 imagini care prezinta o foarte mica parte din frumusetile Dobrogei... Enjoy !
Locatie: Macin - Dobrogea - Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L + Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L + Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Thursday, 17 October 2013
Spre Vf. Rysy - Retezatul din Slovacia
Am ramas putin in urma cu fotografiile din Slovacia, dar azi mi-am facut putin timp pentru ele si incep direct cu ziua cea mai spectaculoasa petrecuta-n Muntii Tatra. Este vorba de 15 august 2013 cand am urcat pe varful Rysy (2500m), cel mai inalt varf din Polonia, fiind situat in Muntii Tatra la granita dintre Slovacia si Polonia.
Traseul a fost de vreo 10 ore dus-intors cu plecare din Strbske Pleso situat la 1350m si cu trecere pe langa Popradske Pleso (1500m) - lacurile Zabia (1920m) - Chata pod Rysmi (2250m) si intr-un final Vf.Rysy (2500m). Un traseu foarte asemenator ca peisaj cu ce vedem in Retezatul nostru, doar ca lespezile de piatra aici erau aranjate frumos formand pur si simplu o poteca pavata care te ducea pana-n varf, mai putin o portiune mica de lanturi puse preventiv in cazul alunecarii pe roca neteda. Deci cu alte cuvinte un traseu pentru orice turist pe care-l tin picioarele pana sus (mai exact o diferenta de nivel de 1100m), dar care se poate incalta cu orice are mai comod in lipsa bocancilor de munte :)
Cu acest traseu bine amenajat Slovacia a demonstrat din nou ca nu se plange de numarul turistilor, mai exact in aceasta zi urcau pe Rysy sute de turisti, pur si simplu se faceau cozi la trecerea pe portiunea cu lanturi.
Facand exceptie de `inghesuiala` de pe traseu a fost o zi extrem de frumoasa chit ca nu am avut soare, dar intr-un fel a fost mai bine asa deoarece in caz contrar muream de cald, ne prajeam pielea nefiind zone de umbra pe ultima portiune si ar fi trebuit sa caram multa apa cu noi. Cam asa as descrie in linii mari ziua de 15 august, iar acum va las sa vizionati si cateva fotografii de pe traseu... Enjoy!
Locatie: Vf.Rysy - Muntii Tatra - Slovacia
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Traseul a fost de vreo 10 ore dus-intors cu plecare din Strbske Pleso situat la 1350m si cu trecere pe langa Popradske Pleso (1500m) - lacurile Zabia (1920m) - Chata pod Rysmi (2250m) si intr-un final Vf.Rysy (2500m). Un traseu foarte asemenator ca peisaj cu ce vedem in Retezatul nostru, doar ca lespezile de piatra aici erau aranjate frumos formand pur si simplu o poteca pavata care te ducea pana-n varf, mai putin o portiune mica de lanturi puse preventiv in cazul alunecarii pe roca neteda. Deci cu alte cuvinte un traseu pentru orice turist pe care-l tin picioarele pana sus (mai exact o diferenta de nivel de 1100m), dar care se poate incalta cu orice are mai comod in lipsa bocancilor de munte :)
Cu acest traseu bine amenajat Slovacia a demonstrat din nou ca nu se plange de numarul turistilor, mai exact in aceasta zi urcau pe Rysy sute de turisti, pur si simplu se faceau cozi la trecerea pe portiunea cu lanturi.
Facand exceptie de `inghesuiala` de pe traseu a fost o zi extrem de frumoasa chit ca nu am avut soare, dar intr-un fel a fost mai bine asa deoarece in caz contrar muream de cald, ne prajeam pielea nefiind zone de umbra pe ultima portiune si ar fi trebuit sa caram multa apa cu noi. Cam asa as descrie in linii mari ziua de 15 august, iar acum va las sa vizionati si cateva fotografii de pe traseu... Enjoy!
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Wednesday, 11 September 2013
Trei zile-n Retezat - ziua III
Am fost putin prins perioada aceasta cu o gramada de evenimente si drumuri, dar in sfarsit am reusit sa ma ocup si de a treia zi din Retezat. O zi cu un traseu ceva mai scurt decat celelalte doua...dor 10 ore de mers, dar plina de cadre si locuri cu adevarat deosebite. Traseul a fost urmatorul: Plecarea de la Cabana Pietrele spre Taul dintre Brazi (un loc superb care pe mine m-a fascinat); continuarea traseului spre Lacul Gales; urcare in creasta si traversarea Portilor Inchise (foarte ingust si palpitant); o mica pauza pe Varful Tapului, dar amenintati de nori grei,tunete si fulgere coboram la Taul Tapului pentru poze si odata cu inserarea incheiem traseul la Stana de Rau (unde am lasat si masina in prima zi). O zi plina in care ne-am bucurat de privelisti minunate si care pot fi vazute in imaginile ce urmeaza insotite de o harta cu traseul parcurs. Enjoy!
Locatie: Retezat - Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Subscribe to:
Posts
(
Atom
)